În ultima vreme, am avut două proiecte pentru care am explorat datele despre utilizarea internetului de către copii. Nu aveam o opinie pe subiect, însă cu cât văd mai multe date, cu atât situația mi se pare mai îngrijorătoare.

Am scris mai jos despre rata adicției digitale, dublă față de media altor țări. Am scris despre numărul mare de copii victime ale bullying-ului online.

Voi scrie în viitor și despre cum copiii români raportează în studii cel mai mare procent de malware pe telefon. Și unele din cele mai slabe abilități de a-și proteja telefonul și a schimba setările de confidențialitate.

Toate acestea cred că au la bază o problemă de fond. Tinerii de azi au învățat despre internet între ei. O mare parte din părinții lor nu erau utilizatori de internet. La școală, oportunitățile de a învăța despre internet au fost rare. În lipsa modelelor de folosire a internetului pentru profesie sau educație, acesta este văzut de către unii tineri strict ca divertisment și socializare.

În 2024, Organizația Mondială a Sănătății a publicat un studiu cu date colectate din 44 de țări, de la trei categorii de vârstă: 11, 13 și 15 ani. Adolescenții au fost întrebați despre utilizarea rețelelor sociale, utilizând inclusiv un chestionar de comportament adictiv în utilizarea rețelelor. Peste 1 din 5 adolescenți din România s-au încadrat în categoria de comportament problematic (adictiv), față de aproximativ 1 din 10 în medie în celelalte țări.

Poate vă gândiți: și ce dacă? Adicția digitală este la fel ca orice altă adicție: de substanțe, de jocuri de noroc, de alcool. Este un comportament pe care îl facem, chiar dacă știm că ne face rău. Chiar dacă știm că ne răpește timpul, că ne face mai nefericiți, suntem captivi nevoii de a continua. Și, la fel ca în alte adicții, de multe ori avem nevoie de ajutor pentru a ieși din adicția digitală, mai ales copiii și adolescenții, al căror creier încă imatur este mai puțin capabil să spună „nu”.

Poate vă gândiți: cum se întâmplă? Rețelele sociale sunt afaceri de miliarde de dolari. Meta (Facebook și Instagram) are o valoare cotată la bursă de patru ori economia României. Valoarea companiilor vine din timpul pe care utilizatorii și-l petrec conectați la rețea, timp în care pot vedea conținut plătit și pot genera date. De aceea, rețelele au echipe de mii de ingineri și cercetători care caută să îi țină pe utilizatori conectați cât mai mult. Algoritmii care ne dau tot timpul ceva nou și interesant, mecanismele sociale prin care ne putem conecta cu alții ca să primim inimioare, toate acestea ne fac să ne simțim bine. Și să căutăm acest sentiment de „bine” din nou, și din nou. Atât de des, încât poate duce la adicție. Mai ales dacă, în offline, viața nu ne oferă la fel de multe bucurii.

Poate vă gândiți: și ce facem? Ca părinți sau educatori, putem face prevenție – le explicăm copiilor, înainte de a primi un telefon sau acces la rețele sociale, despre adicția digitală. Suntem atenți la semnele comportamentului adictiv: a fi constant pe rețele sociale, a fi foarte nefericit când îi este restricționat accesul, a neglija interacțiuni offline și responsabilități din cauza rețelelor. Putem, de asemenea, cere școlilor să nu permită accesul la telefoane în pauze și guvernelor să reglementeze accesul la rețele sociale sub o anumită vârstă.